În seara asta am sărutat ploaia.
Ascunsă în gânduri rătăcitoare,
I-am sărutat privirile, oglindite
În picăturile trecătoare.
Și-am sărutat ploaia.
Rostogolindu-se printre senzații netrăite,
Dureros alunecând, gemând,
Pe geamurile sufletelor noastre răvășite.
Am sărutat ploaia.
Și niciodata nu voi mai putea fi la fel
Pentru că ploaia, acea ploaie,
Era chiar EL.
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.