De fragilitatea gesturilor,
Si de vulcanica neexprimare a dorințelor.
Mi-e dor de căldura zâmbetelor evadate,
ce ascund cascade de vorbe nerostite.
Cum să pătrund în lumina,
când îl simt închis în întuneric?
Cum să-i repar gândul frânt din iubire,
când eu nu-i mai cunosc definiția?
Îmi simt sufletul singur
și mi-l doresc îngemănat.
Și-atunci... mi-e dor de el.
Și de toate gândurile noastre,
ce n-au apucat să se nască.
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.