Întotdeauna mi-am dorit un copil, oare de ce, acest copil, să nu fie zâmbetul lui? L-aș fi protejat așa cum protejezi un vis minunat, doar că aceste speranțe sunt ascunse atât de adânc, în sufletul meu, încât nici măcar nu pot fi ancorate.
Nu-mi doresc decât să-l pot privi fără a-l atinge. Să-l pătrund cu privirea, să-i deschid porți demult uitate, să-i explorez sufletul. Nu-mi doresc să-l ating, dar mă liniștește să-l simt aproape.
Oare mă va lasa să-i descifrez misterul? Își va lăsa, inconștient, toate gândurile, toate sentimentele, toate secretele în palmele mele dornice de căldura tuturor trăirilor sale?
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.