I can feel your smile
rest upon my face
And I can feel the warmth
and gentleness of your embrace


I can hear your laughter
it’s music to my ears
And your voice still whispers to me
and wipes away my tears

I imagine you
right here with me
the one and only place
you are meant to be

This is your home
here in my heart
but fate has been unkind
and time has kept us apart

So, I imagine you
right here with me
I remember that sparkle
that dances in your eyes
when something makes you happy
just to be alive

I remember your spirit
and how it set me free
How the tender side of you
put me at ease

I imagine you
right here with me
the one and only place
you are meant to be
This is your home
here in my heart
but fate has been unkind
and time has kept us apart

So, I imagine you
right here with me

http://www.thepoetrypad.com/love-poems/i-imagine-you

Mi-e dor de mine iubită

         Mi-am uitat privirile în zâmbetul tău. Am ochii goi și sufletul plin de amintirea atingerilor tale. Nasc în fiecare minut doruri de tine și-mi pierd în fiecare clipă gândurile legate de noi. Dansez, sub lună plină, în vâltoarea focului aprins de scânteia dintre viața ta și-a mea, cu bucuria unui animal sălbatic ce-nfruntă, fără temeri, furtuna. Mă pierd în nebunia piruetelor, desenate printre flăcările ce prind aripi și mă frâng de dorul brațelor tale. Plouă prin mine, iar fulgerele îmi brăzdează palmele arse, de dorințe ce nu mai pot fi rostite.  Îmi pun obsesiv întrebarea: cum să descopăr cuvintele ce pot ajunge în inima ta?
         Mi-e dor de mine iubită și nu știu cum să-mi mai fac auzită chemarea. Am uitat melodia mâinilor noastre iubindu-se pe clapele unui pian fără culoare.  Oare cum era?
          Ahhh, mi-e dor de mine iubită......

Reflecţii despre noi

     Viaţa e un fel de nebunie fericită. Dacă ştii să o traieşti cu lumină în suflet şi în gânduri vei ajunge să te regăseşti în fiecare zi, mai frumos sau mai frumoasă. Important e sa priveşti prezentul cu atenţie şi căldură şi viitorul cu zâmbet şi speranţă.

     Nu toţi gândim, apreciem, iubim, trăim sau ştim să dăruim la fel. Nu toţi putem înţelege sau intui zâmbetele sau tristeţile ascunse în spatele cuvintelor. Pentru toate astea avem nevoie de o mare capacitate de dăruire şi, mai ales, de o extraordinară putere de înţelegere a naturii umane. Cum să sesizezi subtile diferenţe de nuanţă, dacă nu ai înţelepciunea de a vedea dincolo de aparenţe? 

     Nici nu-mi mai amintesc de câte ori am greşit în viaţă, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, dar întotdeauna, mai devreme, mai târziu, si de ce să n-o recunosc, uneori mult prea târziu, mi-am găsit puterea sau curajul de a spune "iartă-mă". Nu ştiu dacă am fost iertată sau nu, nu ştiu dacă am reuşit să mai construiesc un pod între suflete, dar, din propria-mi experienţă, ştiu că, deşi sunt capabilă să iert, nu am capacitatea de a şi uita vreodată. Dar întotdeauna am găsit modalitatea de a nu lăsa lucrurile nefinalizate, nediscutate.

     Cuvintele nu se regăsesc în încercări eşuate de dialog. Ele se formează nenăscute din trăirile noastre şi îşi cer dreptul la viaţă atunci când cu timiditate sau cu toată puterea dorim să ne exprimăm sentimentele. Cuvintele nu vor muri niciodată în noi. Ele vor adormi, vor creşte sau se vor transforma, dar întotdeauna îşi vor cere dreptul la viaţă. Trăieşte-ţi cuvintele, onorează-ţi trăirile şi-atunci sentimentele vor prinde contur, vor respira şi îşi vor găsi locul în tine. 

     Noi ne naştem din noi, din trăirile noastre, din durerile noastre spuse sau nespuse, din bucuriile, eşecurile, acţiunile sau inacţiunile noastre. Noi suntem cei care ne creionăm, ne desenăm, ne colorăm si apoi, încântaţi de lucrarea noastră, ne "livrăm" lumii.  Nu e nimeni vinovat că nu reuşim să ne ridicăm/sau să ne coborâm   deasupra sau sub condiţia umană în care considerăm, real sau nu, că ne aflăm. Uneori simt nevoia să mă întorc către copilul din mine şi să-i spun: ajută-mă să mă ascund în inima ta, acolo simt că voi putea respira, în sfârşit, linişte!!!

Cei mai speciali prieteni care nu s-au intâlnit niciodată - partea I
(fragment dintr-o carte dorită dar neîncepută)

Ea: 
Dragul meu drag prieten, în această dimineaţă, vreau să împărtăşesc cu tine un citat din Nicolae Iorga: "Fiecare are un drum pe care poate fi condus, dar nu i se poate crea un alt drum decât acela pe care e chemat să meargă". Am intuit că undeva, acolo în sufletul tău, zace o comoară insuficient descoperită. Abia aştept să "cotrobăi" prin ea. Sunt sigură că voi descoperi doar lucruri minunate.

El:  
Cum este astăzi draga mea prietenă? Este minunat citatul lui Nicolae Iorga şi foarte adevărat. Păcat că nu ne naştem cu un manual de instrucţiuni, în mână, care să conţină acest drum tainic pentru a ştii ceea ce avem de făcut.  Ar fi foarte simplu nu? Şi lumea ar fi perfectă. Am descoperit de ceva timp că, în orice faci, ai două opţiuni esenţiale: să conlucrezi cu partea întunecată a lumii sau să te interconectezi cu universul.

Ea:
Tu dragul meu prieten, nu te poţi decât interconecta cu universul. Ştiu, simt, intuiesc că ai şi parte, din păcate din plin, de latura întunecată a lucrurilor. Dar ai un suflet atât de frumos, eşti binecuvântat cu atâta căldură şi lumină sufletească încât transformi răul în bine şi întunericul în lumină. Să nu te îndoieşti niciodată de asta. Tu iţi pui în fiecare minut calităţile în valoare. Dai strălucire la tot ceea ce faci şi-i înnobilezi pe cei ce au privilegiul de a-ţi fi alături sau îi poţi numi prieteni. Avem parte de multe momente de derută în viaţă, dar cineva spunea că " oricand de mizerabila, urata, neagra ar fi o zi exista macar un moment, o unica clipa in care ceva a fost frumos si bine". Poate că n-am reţinut corect citatul dar esenţa este aceeaşi. Ai ascultat vreodată Estas Tonne? Dacă da, dacă nu,eu îţi recomand Internal Flight. 

El: 
Cu mesajele tale îmi umpli sufletul cu bucurie şi încredere. Odată am văzut într-un film un citat care spunea că "iadul va veni pe pământ atunci când răul va depăşi puterea noastră de a crede că-l putem învinge" şi într-adevăr cum spuneai şi tu dacă putem să păstrăm şi să amplificăm acea lumină sufletească, vom învinge orice întuneric.E foarte dificil să faci beznă într-o cameră luminată şi foarte uşor faci lumină într-o cameră întunecată. Îţi trebuie doar o mică rază. Sunt atât de multe de povestit, dar prietenia noastră abia începe.

 Ea: 
Dragul meu drag prieten, mă bucur foarte tare că-ţi place Estas Tonne. Eu sunt îndrăgostită de muzica lui. În ceea ce te priveşte pe tine dragul meu, nu eşti o licărire, eşti un far călăuzitor. Nu e nevoie să faci lumină undeva, tu eşti lumina însăşi. Ai încredere în ceea ce vezi zilnic în sufletul tău şi vei ajunge întotdeauna acolo unde îţi doreşti. Sunt entuziasmată la gândul că avem atât de multe de discutat, atâtea subiecte comune care ne fac plăcere. 

El:  

Ador cuvintele tale preţioase de care nu prea am avut parte în viaţă. Nu ştiu cum,  dar cei care erau în jurul meu, în cercul meu de prieteni, nu au ştiut niciodată foarte bine calităţile şi valorile lor, d-apoi să le mai recunoască sau cunoască pe ale mele. Mi-a fost şi-mi este milă de fragilitatea sufletelor rătăcitoare, însă, această milă, din păcate, mă face sa uit de sufletul meu. 

Sunt  copleşit de dulceaţa sufletului tău ce reuşeşte să-i dea putere şi să mi-l mângâie pe al meu, încât mă face să devin din ce în ce mai nerăbdător să te cunosc, să-ţi vorbesc, să te ating, să simt că eşti reală.

Simt nevoia să te aud, dar ştiu că asta va naşte în mine un neastâmpăr ce va putea fi potolit doar la vederea chipului tău drag.

Ea:

Minunatul meu prieten, îţi dedic aceste gânduri:                      

Ridic privirea spre tine. Priveşte-mă, te rog. Vreau să prind căldura tuturor trăirilor tale, în acest moment perfect care te lasă fără răsuflare, în care plângi şi râzi, uiţi să respiri, îţi aminteşti că trăieşti şi în care reuşeşti să găseşti puterea de a mai face un pic de loc în inima ta. 

Nu pleca! Sau dacă pleci, revino... Dacă mă aştepţi voi găsi puterea de a mă regăsi. 

Închid uşa şi las afară ziua zbuciumată. E incredibil cât de multă linişte găsesc, trăind acest moment, în fiecare bătaie a inimii.

Mulţumesc....

El:

Draga mea prietenă, cum a fost la festivitatea de primire în noul an şcolar? :P Copilăria e minunată dar şi maturitatea are frumuseţea si poezia ei. Acum ştim să apreciem mai mult sentimentele şi emoţiile benefice sufletului nostru şi să ne supărăm mai greu pentru lucruri mai puţin relevante, chiar dacă ni se întâmplă să ne mai supărăm şi acum când nu avem destule jucării. Mi se întâmplă des să văd copii adulţi sau copii în baston pe stradă, ceea ce-mi dă impresia că o mare parte din noi rămânem copii. Ne schimbăm doar jucăriile.

Eu pot spune că, sufleteşte ,am început bine săptămâna. Am fost încărcat de tine cu multă încredere şi optimism în relaţiile interumane şi mai ales în relatia mea cu mine.Voinţa mi-a fost consolidată şi simt o mare dorinţă de a muta munţii (sau măcar o stâncă :))).

Ea:  

E incredibil cât de multe senzaţii şi trăiri poţi să trezeşti în mine. Mă faci să simt, pe o scală de la -infinit la +infinit, o grămadă de lucruri minunate. Îmi doresc să am puterea de a te sprijini în tot ceea ce faci sau simţi, astfel încât, în fiecare zi să poţi iubi, ierta şi dărui.

Îmi place senzaţia pe care mi-o dai, aceea de a citi în tine, ca dintr-o carte: cu fiecare pagină, mai fascinantă lectura. De foarte mult timp n-am mai simţit nevoia să "recitesc" din pagini. Parcă sunt un copil care fuge dupa cele 1000 de daruri pe care le-a primit într-o singură zi, şi nu ştie cum să facă să poată adormi cu toate în braţe.

Trăiesc emoţii pe care mi le doresc amplificate, percepţii de care n-am avut cunoştinţă că le-aş deţine şi trăiri despre care am citit doar in cărţi. Şi pentru toate astea nu pot decât să-ţi mulţumesc. 

El:  

Ştiu că simţeai nevoia să mai petrecem timp împreună. Împărtăşesc acelaşi sentiment. Sunt fascinat de căldura vocii tale şi de sinceritatea discuţiilor noastre.

Ea:

Am sufletul plin de tine. Cuvintele sunt prea sărace ca să descrie intensitatea trăirilor. Da. Îmi doream, încă, timp cu tine. Ţi-am închis privirile în suflet şi-mi liniştesc emoţiile în adâncul lor. Încă îmi vibrează fiecare celulă, fiecare por. Rezonez....

El: 

Câtă poezie în cuvintele tale. Chiar trebuie să începi să scrii acea carte. Îmi mângâie sufletul şi-mi nasc trăiri nemaîntâlnite. Mă fascinează complexitatea simţirii umane. ...

Ea:

Parcă ai venit din alte lumi special pentru mine. Sunt uimită de cât de multe pot să simt. Am în suflet un ocean de întrebări care-şi aşteaptă nerăbdătoare răspunsurile. Mă simt descătuşată în prezenţa ta.

El:

Abia aştept să-ţi răspund la toate întrebările ce-şi caută răspuns şi să mă bucur de uimirea de pe chipul tău, când le vei afla. Îţi mulţumesc că exişti.

Ea:
Mi-e dor să-mi fie dor de tine. Eşti minunat. Îmi place atât de mult să mă las "uimită" de tine. Îmi lipseşti....

El:

:) Nu e adevărat. Sunt în sufletul tău, în mintea ta şi chiar în inima ta. Sunt alături de tine cu orice ai nevoie. Eşti alături de toate gândurile mele.

Ea: 

Da, aşa e. Eşti în sufletul, gândurile, trăirile şi chiar şi în inima mea. Oare aş putea ascunde vreodată o trăire faţă de tine şi tu să nu-ţi dai seama?

El:

Nu e greu să ascundem ceva.... E o atitudine copilărească :). Şi aminteşte-ţi, când eram copii şi ascundeam ceva de care uitam şi la un moment dat, adevărul tot ieşea la suprafată :)

Ea:

Ce frumos m-ai "dojenit"!!! Aproape că m-am simţit alintată.

El:

Mă bucur enorm că exişti şi că Universul mi-a dat oportunitatea să te întâlnesc, pentru a ne putea sprijini reciproc.

Cum a fost seara ta în parc? Nu vreau să-ţi faci griji. Elimină temerea de a fi greşit înţeleasă. Cine trebuie să te înţeleagă o s-o facă. Cine nu vrea sau nu trebuie, nu. :) Încearcă întotdeauna să scapi de frică şi să fii în căutare de iubire şi-atunci doar iubirea te va înconjura. La ce dai atenţie persistă. Te-am simţit astăzi când nu ştiai ce e cu mine. Tu ai simţit când îţi spuneam că sunt ok şi te voi contacta când voi găsi ocazia? Te îmbrăţişez...

Ea:

Azi am simţit că trebuia să aştept să ţi se facă "dor" de mine. :) Mi-am deschis sufletul şi ţi-am cuibărit privirile în el ca să pot simţi toată căldura ochilor tăi frumoşi În parc m-am gândit la tot ceea ce am vorbit, la cât de multe învăţ de la tine, la zâmbetul tău, la privirile tale precum ciocolata fierbinte, la căldura îmbrăţişărilor tale. E atât de şocantă senzaţia dată de îmbrăţişarea ta, încât simt că m-aş putea dezintegra acolo, între braţele tale, unde mi-aş putea odihni sufletul doar ascultându-ţi bătăile inimii. 

Eşti magic şi mă simt binecuvântată când te ştiu lângă mine. Te învelesc cu sufletul meu ca să poţi dormi, în fiecare noapte, îmbrăţişat. 

El:

Sunt copleşit de trăirile tale şi nu găsesc cuvinte să descriu ce emoţii îmi provoacă. Îţi mulţumesc din suflet că-mi trezeşti emoţii şi trăiri uitate. Azi au fost momente, când imaginea ta mi se strecura printre gânduri, transmiţându-mi calm şi încredere. Am avut o zi minunată.

Ea:

De când te cunosc am început să-mi doresc să pot trăi 1000 de vieti, ca să am ocazia de a te cunoaşte iar şi iar, în fiecare dintre ele, pentru că nu ştiu cum să mă "satur" de tine. Simt că toată viaţa am aşteptat să apari ca să mă pot transforma intr-o persoană mai bună. Cum aş putea să-ţi mulţumesc?

El:

Mulţumeşte-i Universului!!! Mă bucur enorm că-ţi pot încălzi sufletul cu bunătate şi înţelegere. Suntem îngeri, nu?

 

Ea: 

Citesc şi recitesc un citat din N. Steinhardt: "De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens..." Aşa este. Asta simt. Mi-e foame de trăire, de simţire, de frumuseţea întregii lumi. Îţi mulţumesc pentru ca mi-ai oferit şansa de a scăpa de teama de a privi adevărul în faţă şi mai ales, de a-l recunoaşte. Eşti un înger. Să ai o zi frumoasă ca privirile tale.

El:

Bună dimineaţa înger iubitor. Îmi creşte inima când citesc toate aceste cuvinte suave şi pline de adevăr, care mă fac să-mi doresc să mă pot abandona în iubirea eternă, să pot transmite tuturor numai dragoste şi adevăr. Să ai o zi plină de iubire. Te îmbrăţişez.

Ea:

Înger venit din alte lumi, datorită ţie, astăzi, am primit un dar minunat. Am descoperit, cu totul întâmplător, o pictoriţă minunată: Nik Helbig. Nici n-ai idee cât de multă culoare şi bucurie mi-au transmis picturile ei. Şi totul, doar pentru că eu cautam o melodie, ca să ţi-o trimit, în loc de "bună dimineaţa", şi-am dat peste altă melodie. Si zău dacă-mi dau seama cum s-a întâmplat, dat fiind că eu am căutat clar o anume melodie a lui Holograf. Ce mesaj minunat am primit astăzi de la Univers, nu?:)

 Povestea, dragii mei, poate continua. Cât? Cum? Sub ce formă? Numai Universul poate stii.....

Ea:
"Sper doar că ceea ce tu cauţi valorează mai mult decât ceea ce pierzi acum....!"  - Dan Necşa . E doar un alt mesaj primit de la Univers astăzi...

 End of story.........
 

Lupul Alb, dragostea mea

Eşti miracolul meu din lumi neştiute,
Cu iubiri ancestrale şi doruri hazard,
Cu vâltori de trăiri în suflete mute,
Ce la viaţă pornesc şi-au iubirea stindard.

Îmi prinzi ochii în suflet şi privirea mi-o mângâi,
În tine m-ascunzi şi în tine renasc,
Blana ta este locul unde tristeţea mi-o mântui,
Când în braţe mă învălui şi în inimă-ţi ard.

Te privesc cu uimire şi timidă m-apropii,
Luminezi cu căldura-ţi toată  negura grea,
Mi-e bine cu tine, te simt cu totul alături,
Tu Lupule Alb, tu dragostea mea.

Copilul născut prin noi: dragostea noastră

Am oprit în loc clipa, în care dragostea ta a adormit liniştită în sufletul meu veşnic tânăr. Nu-mi mai aduc aminte minutele în care  dispăreai pe furiş din toate gândurile mele, pentru că niciodată n-am putut să mă satur de secundele în care iubirea ta mă învăluia. Trăiam, respiram, doream, realizam pentru momentul în care mă simţeam cea mai iubită femeie de pe acest pământ. Mă odihneam lasciv în braţele tale, pentru că în toate-ţi venele curgea, fluid, iubirea ta pentru mine. Dansam, în miimi de secundă, toate trăirile noastre unice, respiram, în secunde, toate sentimentele ce luau naştere din noi şi trăiam, în minute, toate speranţele noastre. Ce poate fi mai frumos pe acest pământ decât copilul născut prin noi: dragostea noastră?

Mulţumesc vouă, dragii mei prieteni

Lui Sorin Stanciu, cu toată prețuirea

     Când mă regăsesc singură, în dimineţile obosite ale unei vieţi care parcă nu-mi mai aparţine, mă întorc în timp şi privesc, prin amintiri, chipurile tuturor celor care mi-au marcat, la un moment dat, destinul. Şi plâng, şi râd, si ma întristez, si mă bucur, şi rămân pe gânduri, si-mi fac speranţe....

     Dar de fiecare dată, mă adăpostesc în sufletele celor care şi-au lăsat permanent deschisă uşa inimii pentru mine. Mă simt atât de bine, cuibărită în cotloanele sufletelor lor, unde mai descopăr, mereu, câte ceva nou pentru mine. Un "ceva" care mă alină, îmi dă sperantă, mă îndreaptă spre mai bine.

     Si-atunci, simţind acea minunată stare de bine, îmi dau seama că există persoane cărora, poate, nu le-am mulţumit niciodată pentru că există sau au existat în viaţa mea, pentru că au fost acolo când aveam nevoie, conştient sau inconştient, de ele.

     Cum oare am putut uita, sau n-am gasit minutul necesar sa pot spune: îţi mulţumesc că eşti lângă mine?

     De aceea, dragii mei prieteni, permiteţi-mi azi, să vă mulţumesc pentru toate momentele frumoase şi trăirile speciale sădite în inima, sufletul şi amintirile mele, pentru toate cuvintele minunate, gesturile şi privirile calde pe care mi le-aţi dăruit, la un moment dat, în viaţă.

    Vă mulţumesc că-mi permiteţi să mă ascund în sufletul vostru, atunci când fug de mine, şi-mi doresc să ştiu ceea ce am fost şi nu ceea ce sunt, ca să mă pot reîntoarce ceea ce vreau să fiu. 

Şi.....doare

E atâta tăcere în singurătatea noastră
Încât nu mai pot vedea drumul spre tine
Mă împiedic de toate gândurile aruncate
De fiecare dintre noi, într-un moment de bucurie,
Care nu prevestea nicicum această profundă tristeţe.
E atâta răceală în sufletele noastre acoperite de nesiguranţă
Încât am pierdut strălucirea privirilor temătoare dar atât de fericite
Atunci când uitam de lume, de tristeţe, chiar şi de noi,
Când reuşeam să ne îngemănăm speranţele şi viitorul
Într-o singură dorinţă, născută din istovita noastră căutare.
N-o să uit niciodată cum m-ai privit pentru o secundă,
Când viaţa mea toată s-a oglindt adânc în ochii tăi,
Şi privirile tale, de obicei pline de umbre, s-au luminat,
Într-un moment magic, care va fi doar al nostru, al meu şi al tău,
Şi nimeni, în toată viaţa noastră, nu-l va putea reconstrui.
Mi-e dor şi.....doare.
Mi-e rău şi.....doare.
Mi-e sete de noi şi......doare.
Te iubesc şi.....doare. 

Momentul perfect

Ridic privirea spre tine. Priveşte-mă, te rog. Vreau să prind căldura tuturor trăirilor tale, în acest moment perfect care te lasă fără răsuflare, în care plângi şi râzi, uiţi să respiri, îţi aminteşti că trăieşti şi în care reuşeşti să găseşti puterea de a mai face un pic de loc în inima ta. 

Nu pleca! Sau dacă pleci, revino... Dacă mă aştepţi voi găsi puterea de a mă regăsi. 

Închid uşa şi las afară ziua zbuciumată. E incredibil cât de multă linişte găsesc, trăind acest moment, în fiecare bătaie a inimii.

Mulţumesc....