Ridic privirea spre tine. Priveşte-mă, te rog. Vreau să prind căldura tuturor trăirilor tale, în acest moment perfect care te lasă fără răsuflare, în care plângi şi râzi, uiţi să respiri, îţi aminteşti că trăieşti şi în care reuşeşti să găseşti puterea de a mai face un pic de loc în inima ta.
Nu pleca! Sau dacă pleci, revino... Dacă mă aştepţi voi găsi puterea de a mă regăsi.
Închid uşa şi las afară ziua zbuciumată. E incredibil cât de multă linişte găsesc, trăind acest moment, în fiecare bătaie a inimii.
Mulţumesc....
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.