Copilul născut prin noi: dragostea noastră

Am oprit în loc clipa, în care dragostea ta a adormit liniştită în sufletul meu veşnic tânăr. Nu-mi mai aduc aminte minutele în care  dispăreai pe furiş din toate gândurile mele, pentru că niciodată n-am putut să mă satur de secundele în care iubirea ta mă învăluia. Trăiam, respiram, doream, realizam pentru momentul în care mă simţeam cea mai iubită femeie de pe acest pământ. Mă odihneam lasciv în braţele tale, pentru că în toate-ţi venele curgea, fluid, iubirea ta pentru mine. Dansam, în miimi de secundă, toate trăirile noastre unice, respiram, în secunde, toate sentimentele ce luau naştere din noi şi trăiam, în minute, toate speranţele noastre. Ce poate fi mai frumos pe acest pământ decât copilul născut prin noi: dragostea noastră?