Darul din seara lui Moş Nicolae

În această seara specială, adânc, în  mine, se trezesc apusuri născute din dimineţi liniştite. E una din cele trei nopţi magice în care, din negura timpurilor şi din mirosul liniştitor al copilăriei, mă transform şi adorm cu minunatul sentiment şi intensa trăire că sunt copil. 

Şi mi se face atât de dor de copilul din mine, de dragostea şi grija părinţilor mei, de glasul blând al mamei şi de privirea caldă a tatei, de zâmbetul ştrengar al micuţei mele surori, de tot ceea ce am avut şi nu voi mai avea niciodată: vorbele bune şi mângâierile bunicilor mei şi ale mătuşii mele.

Şi-atunci realizez că niciodată nu putem aprecia cât timp avem la dispoziţie ca să le spunem celor dragi cât de mult îi iubim şi cât de mult înseamnă pentru noi iubirea, grija şi mângâierea lor.

De aceea, dragii mei dragi, copilul, iubita, sora, cumnata, mătuşa, verişoara, prietena din mine vă spune cât de important e să primesc fiecare zâmbet al vostru, fiecare îmbrăţişare, mângâiere sau vorbă bună pe care mi-o oferiţi, fiecare sfat pe care mi-l daţi, fiecare zi trăită lângă voi, ocrotită de iubirea voastră.

Cum aş putea vreodată să vă mulţumesc?

Primiţi, vă rog, toată afecţiunea şi preţuirea mea, precum şi aceste gânduri, drept darul pe care vi-l trimit în seara de Moş Nicolae.