Preţuirea, ca dovadă de iubire

Aseară am avut parte de o bucurie neaşteptată. Mi-a fost împlinit un vis iar eu am fost incredibil de fericită. Şi asta doar pentru că mi-au fost preţuite cuvintele şi intuite dorinţele.
Şi-astfel m-am simţit FEMEIE. Răsfăţată, dorită şi mai ales iubită.
Mi s-a părut minunat ca bărbatului de lângă mine să i se pară important ceea ce-mi doresc, sa-mi asculte visurile exprimate în cuvinte şi, mai ales, să-mi intuiască dorinţele.
De câte ori nu ne-am amăgit că am primit exact acel cadou pe care ni-l doream? Din politeţe, din dorinţa de a avea o zi liniştită, din lehamitea de a mai discuta încă o dată (oare pentru a câta oară?) faptul că nimeni nu ti-a ascultat sau ghicit dorinţele.
De aceea, când acest lucru se întâmplă pe neaşteptate, prima dată te întrebi dacă meriţi, apoi conştientizezi ca există cineva căruia îi pasă si eşti copleşită de intensitatea cu care-ţi simţi trăirile, apoi te inundă o bucurie imensă, nu numai pentru că ai primit ceva la care visai de foarte mult timp, ci şi pentru că ai realizat că eşti centrul unui mic univers.
Şi dintr-o dată ai devenit FEMEIA.
Unică, minunată, iubită, sexy.
Şi-asta e tot ceea ce contează.