Am aruncat toate amintirile
cu imaginea pleoapelor tale
lipsite de pudoare,
ca mișcările lascive
ale unei femei îndrăgostite
pentru prima dată.
Am schimbat dimensiunile timpului
care se scurgea rușinat
în favoarea noastră
ca un râu leneș strecurându-se,
în aceeași matcă,
de o mie de ani.
Mi-am păstrat doar,
imaginea tuturor dimineților obosite,
din patul tău,
cu iz sărat de mare,
agățat de colțul unei ferestre murdare.
Cum de te-aș mai putea iubi oare?
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.