mirată,
pierdută în aşteptare,
m-am regăsit, după trecuţi ani,
zăcând abandonată,
prizonieră a hăţişului
adâncurilor lui
nimicitoare.
Şi-atunci,
împiedicându-ne în umbre,
împletindu-ne privirile,
aceleaşi priviri ce nu s-au regăsit
în iubire,
dar s-au redescoperit
în uitare,
au început să cânte.
Cîntecul nostru.
Un cântec despre trăiri devoratoare,
despre doruri nerostite,
despre iubiri nefinalizate.
Şi-aşa am înţeles.
Din noi a mai rămas
Doar tu...
"Oamenii nu se schimbă niciodată. Dacă se schimbă ceva, se schimbă poate situaţia, vremea, lumina, tot ce ţine de perspectivă." Dr.House
RépondreEffacerDin păcate oamenii chiar se schimbă. Îi schimbă situațiile, vremurile pe care le trăim, lumina în care ne prezentăm viața, perspectivele pe care ni le propunem. Ne schimbăm, chiar dacă ne este greu să conștientizăm asta.
RépondreEffacerEu m-am schimbat. Si spun asta cu un imens regret. Foarte greu, insa, m-am impacat cu aceasta dureroasa realitate. Situatiile in care m-am aflat, perspectivele pe care le-am targetat, lumina in care m-am privit...toate acestea m-au schimbat. Si mai ales oamenii pe care i-am intalnit. Unii mi-au inlesnit "caderea" altii m-au ajutat sa constientizez realitatea. M-am schimbat si asta nu inseamna neaparat ceva bun, din pacate.
RépondreEffacer