Abandon

Ai apărut.
Îţi fur tresărirea
şi o ascund adânc în sufletul meu.
Nisipul se ridică
şi priveşte
cum mângâierea ploii
se risipeşte pe trupul tău.
Ridici mâinile spre cer,
îţi laşi capul pe spate
şi te răsuceşti uşor.
Asculţi tânguirea vântului,
ghemuindu-ţi fiinţa
şi te laşi cuprins de
furtună.
Şi-nchizi ochii.
Nu-ţi doreşti să-ţi fie rănite
privirile
de iluzia unui
căluţ sălbatic
alergând
cu coama răvăşită
de speranţă
şi inima pierdută
în nebunia
furtunii.