Dreptul la dezamăgire

Am aruncat toate amintirile
cu imaginea pleoapelor tale
lipsite de pudoare,
ca mișcările lascive
ale unei femei îndrăgostite
pentru prima dată.
Am schimbat dimensiunile timpului
care se scurgea rușinat
în favoarea noastră
ca un râu leneș strecurându-se,
în aceeași matcă,
de o mie de ani.
Mi-am păstrat doar,
imaginea tuturor dimineților obosite,
din patul tău,
cu iz sărat de mare,
agățat de colțul unei ferestre murdare.
Cum de te-aș mai putea iubi oare?

Taina din Deltă

Străine, tu cel născut din tainica iubire a pământului cu marea, porţi în suflet misterioase furtuni, adânc ascunse-n gândurile păgâne ale nisipurilor Deltei. Ai vocea caldă ca dansul lin al cailor sălbatici, reflectat în undele tăcute. În vorbele tale se simte freamătul stufului şi tânguirea apelor Dunării atunci când pier în mare.
Dă-mi voie să mă cuibăresc în sufletul tău, să ascult vocile nevăzute ale tainelor Deltei, să-mi găsesc liniştea demult pierdută, să regăsesc în mine femeia.

Lasă-mă să-ţi sărut inima, străine, ca să nu uiţi niciodată că mi-ai permis, chiar şi pentru o secundă, să mă refugiez în sufletul tău.
Pentru toată această taină împartăşită nu pot decât să-ţi multumesc.



În nopţile cu lună plină

                                                                                                        
Priveşte-ţi tresărirea aripilor deschise spre zborurile programate în serile cu lună plină. Umpleţi privirea cu liniştea curcubeelor născute de lună şi lasă-te adorat de palidele ei străluciri. Îi simţi  energia?
Priveşte-ţi abandonul, în verdele ochilor mei, adânc scufundaţi în mările lunii. Ascultă zgomotul nisipului strecurându-se prin spărturile secundelor adunate ca să ne dăm seama cât de mult a trecut de când nu mai suntem împreună.
N-ar trebui să ne doară frigul ce izvorăşte din tremurul, abia perceptibil, al timpului prins la înghesuială? Uităm de fiecare dată că tresăririle ni se adună în suflet, ca lacrimile unei nopţi nedormite, acceptând realitatea când ne e prea frig şi când e prea târziu să mai găsim căldura. Încercând să explorez adâncul ochilor tăi, te-am abandonat în ochii mei.
Şi-apoi a urmat inevitabilul: căutând în tine BĂRBATUL, am pierdut în mine FEMEIA. Acum suntem pierduţi în întuneric.