Cât mă rănesc tăcerile tale!
Pătate de gânduri,
De tristeți și nesomn.
Mă tulburi cu toate
trăirile tale,
Și-n mine te-ascund
atunci când mi-e dor.
Îmi zboară spre tine
o mie de vise,
Pe toate le-nchizi
rătăcindu-le apoi,
Iar în mine se frâng
orice zboruri promise
Visând înainte
și trăind înapoi!
de ce nu mai scrii?
RépondreEffacerfrumi poezie ma regasesc in ea
RépondreEffacerMultumesc pentru trecere.Ma bucura faptul ca te regasesti in poezia mea. O seara minunata.
RépondreEffacer