de tăceri nerostite
Ceasuri de veghe
strecurându-se în noi,
Umbre de sânge,
pe gânduri pătrunse
de-al dorului tremur
și-al frigului ploi.
Destine fragile
atârnând în furtună,
Dureri neștiute
ne inundă treptat,
Ne dorim,
Dar ne-ascundem.
Nu mai știm ce-i lumina.
Ne dorim,
Dar, atât.
Nu mai credem în noi.
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.