Mustrare pentru un drag prieten

        Dragul meu drag prieten, îţi scriu aici pentru că altfel ştiu că nu mă vei asculta. Îţi poţi găsi orice motivaţie vrei dar adevărul nu e decât unul singur: eşti îndrăgostit, îţi doreşti prezenţa acelei femei în viaţa ta, doamna ta va fi devastată iar tu nu vei avea suficient de mult respect pentru tine şi pentru ea, ca să poţi spune civilizat: mulţumesc minunată doamnă, dar drumurile noastre se despart aici (deoarece în adâncul sufletului tău ştii cât de nemernic ai putut să fii şi nu-ţi permiţi sa roşeşti de jenă, în faţa doamnei tale, când ţie ţi se îmbujorează obrajii pentru că eşti îndrăgostit) . 

       Sincer? Îmi pare rău că treci prin toate astea. Dar te rog, din prietenia care ţi-o port, încearcă să fii sincer cu tine, fii cel mai înverşunat critic al tău şi, într-un final, vei reuşi să găseşti drumul pe care simţi că trebuie să mergi. Încearcă să ieşi din zona crespusculară în care ai intrat şi nu uita că multe temeri izvorăsc din oboseală, frustrare şi singurătate.

       Ia-ţi un răgaz pentru tine ca să poţi fi răgazul altora. Nu mai căuta să te adăposteşti în sufletul cuiva, ca într-o biserică în care speri să-ţi găseşti liniştea. Liniştea aceea pe care o căutăm noi, sufletele neîmblânzite, n-o putem găsi decât în noi, şi tu ştii foarte bine asta.
       Nu poţi conserva decât pacea din sufletul tău, indiferent de luptele şi de aspiraţiile tale în confuzia zgomotoasă a propriei vieţi. 

       Şi fii atent: viaţa ta, cu toate amăgirile sale, problemele ingrate şi dorinţele înfrânate este un lucru nemaipomenit.

       Ai avut parte de iubiri cum puţini au în viaţă, de femei minunate, de o frumuseţe sufletească cum unii nici nu ştiu că există.

       Eu doar atât îţi doresc: încearcă să fii fericit şi împacă-te cu tine.