Lumina din sufletul tău

                                                                                                                      11. 08. 2013  

                           Lui Florin, cu profundă recunoştinţă şi aleasă prietenie

Privesc uimită-n urmă la palida-mi figură,
Ce-atârna suspendată pe-un corp părând străin ,
Curgeau râuri de silă din ochi făr de lumină,
Privind strident la mine cu un regret hain,
Muream încet, dar sigur, având viaţa în mână,
Scurgându-mă de vlagă, încet, câte puţin.

 Mi-am amintit de viaţă când plină de mirare,
Am zărit lumina ce izvora continuu din sufletul tău,
Mă răscoleau tenebre în drumul meu spre soare,
Dar tu mi-ai dat puterea să lupt cu micul hău,
Şi să-mi găsesc îndrăzneala împlinirilor viitoare,
Îţi mulţumesc prietene, c-ai fost acolo, la bine şi la rău.


11.08.2013