Întrebare fără răspuns

Câteodata scriu. Scriu rar din recunoştinţă şi de nenumărate ori din durere. Mă simt prinsă între două lumi. O lume cu tine şi una fără tine. Acum simt că unicul loc în care pot  trăi cu adevărat este privirea ta în amurg. Atunci când, cele două lumi în care traiesc, se contopesc într-o singură silabă, şoptită la miezul nopţii când nici măcar nu ştiu între care cele două lumi mă aflu. Lângă tine mă simt vibrantă, fascinantă, dornică de viaţă. Mă doare până la rană lipsa de tine. Mă arde întrebarea fără răspuns: Cum poţi fugi de dragoste?