Câteodată îndrăznesc

Dedicată acelor femei minunate 

pe care am avut bucuria să le cunosc azi

Când îndrăznesc să te privesc,
Privirile-mi sunt fluturi arși de dorință,
Căutând zâmbetul din ochii tăi,
Într-o zbatere de aripi nefirească.
Când îndrăznesc să te ating,
Simt toate vibrațiile universului,
Născându-se prematur în mine,
Cerându-și dreptul la eternitate.
Când îndrăznesc să îţi vorbesc,
Cuvintele se zdrobesc de noi,
Rostogolindu-se în sufletele noastre,
Unindu-ne trecutul, prezentul şi viitorul.
Pot îndrăzni să te iubesc?

Mulţumiri unui om minunat

                                                                                             09. 09. 2013
Am avut şansa să-l cunosc pe d-nul doctor Florin Turcu, un om extraordinar, de o eleganţă sufletească naturală, carismatic, discret şi un excepţional profesionist.
Îi mulţumesc domnului doctor, pentru nobleţea sufletească şi înaltul profesionalism de care a dat dovadă, în toată această perioada în care mi-a fost aproape, arătând o grijă şi o preocupare permanentă pentru pacient.
Pot spune, raportându-mă la experienţa personală, că pacienţii domniei sale primesc într-adevăr o a doua şansă la viaţă.
Să-i dea Dumnezeu sănătatea, puterea şi înţelepciunea de a schimba în bine cât mai multe destine şi  de a salva cât mai multe vieţi.

Lumina din sufletul tău

                                                                                                                      11. 08. 2013  

                           Lui Florin, cu profundă recunoştinţă şi aleasă prietenie

Privesc uimită-n urmă la palida-mi figură,
Ce-atârna suspendată pe-un corp părând străin ,
Curgeau râuri de silă din ochi făr de lumină,
Privind strident la mine cu un regret hain,
Muream încet, dar sigur, având viaţa în mână,
Scurgându-mă de vlagă, încet, câte puţin.

 Mi-am amintit de viaţă când plină de mirare,
Am zărit lumina ce izvora continuu din sufletul tău,
Mă răscoleau tenebre în drumul meu spre soare,
Dar tu mi-ai dat puterea să lupt cu micul hău,
Şi să-mi găsesc îndrăzneala împlinirilor viitoare,
Îţi mulţumesc prietene, c-ai fost acolo, la bine şi la rău.


11.08.2013

Întrebare fără răspuns

Câteodata scriu. Scriu rar din recunoştinţă şi de nenumărate ori din durere. Mă simt prinsă între două lumi. O lume cu tine şi una fără tine. Acum simt că unicul loc în care pot  trăi cu adevărat este privirea ta în amurg. Atunci când, cele două lumi în care traiesc, se contopesc într-o singură silabă, şoptită la miezul nopţii când nici măcar nu ştiu între care cele două lumi mă aflu. Lângă tine mă simt vibrantă, fascinantă, dornică de viaţă. Mă doare până la rană lipsa de tine. Mă arde întrebarea fără răspuns: Cum poţi fugi de dragoste?