Femeia nisipurilor



Picture by WilleWellDesigner



Femeie...

timpul s-a revărsat peste tine

dăltuindu-te dintr-o mie de cuvinte,

păstrate amintire în nisip,

născute parcă din mările lunii,

ale căror valuri te-au aruncat

pe țărmul zdrențuit de fulgerele

anilor în care ai fost zămislită.

Femeie...

te-ai ridicat, umbră, strigându-ți

speriată și înfometată, toate neliniștile,

cercetând disperată, cu gura tot o rană,

cu ochii părăsindu-și orbitele,

cu degetele scrijelind  furibund,

în trupurile descărnate,

ale tuturor fostelor iubiri.

Femeie...

nisipurile nu te vor ajuta să-ți găsesti

drumul sau dragostea sau toată viața,

uitată, într-o sticlă veche de mii de ani,

din care nu mai pot răsări speranțe,

și-astfel, totul ți se scurge printre degete,

în fiecare particulă de nisip

bolnavă, de ridicola ta căutare.

Te-ai regăsit, femeie?