Sunt victima inocentă a amintirilor tale, cu bucăți de scorțișoară și iz de cireșe amare, rămase captive în privirile păpușilor uitate, bezmetic, în cel mai îndepărtat colț de paradis, atunci când ne-am abandonat copilăria.
Și-acum mă întreb: de ce atâta grabă?
Simt, din ce în ce mai des, pe umeri povara acelui abandon vijelios, născut din râurile care izvorau în noi, cei care facem parte din natura ce ar fi trebuit să le dea viața și sa le modeleze destinul.
Unde ne aflăm acum? Care va fi soarta păpușilor al căror viitor se răscolește-n noi?
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.