Visam sau tu chiar îmi cereai o cană cu apă?
Pentru orice eventualitate,
alergând să-ţi îndeplinesc dorinţa,
m-am împiedicat de toate orele cenuşii
în care n-ai ştiut sau ai uitat sa fii al meu.
Şi-atunci am ales să mă opresc.
Nu meritai o cană cu apă.
Râdeam în hohote,
neputând să-mi mai ascund uşurarea,
gândindu-mă la toate dimineţile,
în care am uitat să mor,
de teamă că nimeni nu ar auzi
că ai nevoie de o cană cu apă.
Aucun commentaire:
Publier un commentaire
Remarque : Seuls les membres de ce blogue sont autorisés à publier des commentaires.