Gries, minunea albă

Există un loc minunat, ca o poveste virgină
al cărui titlu îl găseşti la sfârşit.
Parcă pusă în operă  de-o păgână regină
ce-a ţesut tot ceea ce a dorit şi iubit.
Mă sperie lacrima, cu mersul ei feciorelnic,
când muntele mă cuibăreşte în braţele-i nevăzute.
Senzaţii fierbinţi se îngrămădesc năvalnic
să-şi rostească grabnic cuvintele mute.
Zăpada îmi plânge chipul obosit,
iar privirile îmi nasc uimiri atemporale.
Par înger căzut într-un paradis promis,
iar paradisul se numeşte Gries.