Ceaiul şi vodka COSCOV

                            Lui Cosmin, cu preţuire pentru prietenia sa


Sunt combinaţia de bine şi rău,
amestec de luptă hilară,
Sunt ceaiul băut
din ceşcuţe maro,
în seri cu vodkă amară.
Sunt tristeţe şi cântec
în aceleaşi priviri,
strecurate în gânduri profunde,
Sunt gustul uitat
în noi amintiri,
născute în nopţi tremurânde,
cu ceaiuri fierbinţi,
pahare de vodkă
şi-o groază de zâmbete mute.

Cea din urmă seară

Ascultă în linişte!
Numai aşa îmi poţi auzi 
fiecare bătaie a inimii,
cu ultima secundă ce ţi-a mai rămas
înainte de a-mi lua foc privirea.
Ascultă în linişte!
Ca să nu pierzi momentul,
unicul moment,
în care,
încă,
îmi mai poţi culege visele.
Ai reuşit să-mi priveşti ochii?
Nu!?
Ce păcat!
Ai fi putut zări, în ei,
depărtarea.
Ascultă în linişte!
E cea din urmă seară.

Rainy

Iubind,
am lăsat ploaia să plece,
uşor,
furişată printre degetele-mi
răsfirate a eliberare.
Am eliberat ploaia,
în timp ce dansam frenetic,
cu mainile întinse-n adorare,
un ultim tango cu apusul,
atât de aşteptat de lună,
dar,
incredibil,
definitiv uitat de soare.