Cât mă rănesc tăcerile tale!
Pătate de gânduri,
De tristeți și nesomn.
Mă tulburi cu toate
trăirile tale,
Și-n mine te-ascund
atunci când mi-e dor.
Îmi zboară spre tine
o mie de vise,
Pe toate le-nchizi
rătăcindu-le apoi,
Iar în mine se frâng
orice zboruri promise
Visând înainte
și trăind înapoi!
